Se desprinde cerul de tavan
și se sfarmă ca nisipul
peste viața mea ce-ncearcă
să-și întindă-n vid păienjenișul…

Iar eu alerg pe ațe
și-mi adun cerul fir cu fir
e atât de mare vidul fără tine
iar muntele atât de umil…

De ce-i un zar de gheață
tăcuta lume dintre noi?
mai ții minte…odată…
te-am prins în joc când eram ploi

Dar am mizat pe mine
și m-am pierdut în joc
tu te-ai lăsat de ploaie
eu am ramas un singur strop

De ce mă cauți unde nu-s
și nu mai vezi în umbra mea
ce nu știu nici eu că sunt…
mai e un strop până de mine vei uita…

Să mă întorc de unde am plecat?
să plec de unde m-am întors?
cum să-mi întind păienjenișul
când vidul e acum pe dos?