Proptește-ți umărul de-o stâncă,
Când vezi că apa e adâncă,
Și n-ai putere să pătrunzi,
Prin vijelia ce ascunzi.

Asază-ți fruntea lâng-un crin,
Să vezi ce aspru e un spin,
Să vezi ce delicat e norul,
Ce se transformă fin in zborul...

In zborul unui mic safir,
Pe care vara il admir,
In rodul unei taine reci,
Peste cărare să nu treci.

Proptește-ți trupul de un mal,
Și lasă-te purtat de val,
Furtuni să-ți facă nori de praf,
Și stele să-ți aducă vraf...