De cald natura se indoaie,
Și florile iși usucș firul,
Doar marea mai face răcoare,
Și-nseninează in ea chipul.

Pe chipul său de perle sidefii,
Se prelingeau răni suferinde,
Și zeci de lanuri arămii,
Doreau in apă să se-afunde.

De cald nici umbra nu mai are,
Nici intuneric și nici viață,
Și nici putere nu mai are,
Să se-nvelească-n nori de gheață.

E cald și sufletu-mi topește,
Și torța din adâncuri arde,
Obrazul iar se ruginește,
Când fața-n raze stă să scalde.

E cald și greu se mai zărește,
In lumea asta om cu om,
In suflete ni se pornește,
Doar o caldură-n chip de somn.