sunt o copilă
"scufița roșie" ironic mi se spune
port povara în obositul meu ficat:
critici fără argument mă pândesc
la fiecare colț de stradă
pe unde babele
date cu ruj isteric pe buze, pe dinți
se duc la piață.

adesea obosesc, solicit un "time-out"
la meciul cu timiditatea,
dar nimeni nu mă aude...
aș sta pe bancă, într-un loc
să-mi curgă inocența printre degete.

pe pârtia Kalinderu bate vântul
plete se dezlipesc de trup fără nici un interes
pământul își caută iubitorii, iar eu
mă prăbușesc în agonia omătului.

plâng, țip, respir
două cuvinte lovesc infinitul
rette mich