Blânda turlă de biserică,
mângâiată de soarele gigantic,
se odihnea masivă lângă cer.
Era aproape dimineață
și soarele își desfăcea brațele
să îmbrățișeze lumea
într-un curcubeu final.
Stelele se pulverizau
rând pe rând
ca poeții morți de prea multă
lumină. Un nou ev mitic
se năștea o dată cu moartea lui Ahile:
cel al credincioșilor în Θ.

Răsăritul m-a binecuvântat.

Căile mistice din Dacia
spre Egipt au trecut
prin mulțimile noastre.
Ne-au împuținat,
ne-au măcinat
și am ajuns să fim
unul singur: Kesarion Breb.
Și ne-am întors în Ecbatana
prin Șaba, Troia și Buhara,
căutând efervescențe mistice
să ne umplem de sânge,
să ne purificăm.

Sinagogi în soare.