Stau aici, învăluit în această ceață densă,
Și nu pot rosti nici un cuvânt.
Totul îmi pare dulce, cald,
Plin de siguranță,
Ca glasul unui înțelept.
Și nu văd demonul care mă strânge de gât,
Din ce în ce mai tare.
Mă las purtat în această strânsoare,
Aș vrea să pot face ceva,
Să mă lupt,
Dar... sunt mic.
Mult mai mic decât aș fi crezut vreodată.
Coșmarul s-a terminat, în sfarșit !
Dar pedeapsa abia acum începe,
Fiind condamnat la neputință.
Aș vrea să găsesc din nou florile din jur
Și să le pot simți parfumul.