Cum strada-i lac, un poloboc
plutește-aiurea și-n surdină,
sobor de greieri, ventriloc,
îi cântă-n doage, să ațină

frumoase lăcrimând din toc,
de pe borduri cu apa lină,
când strada-i lac și-un poloboc
cu greieri trece, în surdină.

Ajunsă-n stâlpul de lumină
corabia le face poc,
apoi... nimic sau chiar ... deloc...
Doar mâlul gros, cu-aromă fină.

Pe strada-lac, alt poloboc...