Mă înfășor într-o tristețe cruntă
precum omida într-o veștedă frunză.
Nu-mi mai rămâne decât o constatare
în viața asta ce aleargă ca o nălucă,
să sfidez timpul ce pare un foarfece mare
ce îți taie și visul și clipa amăgitoare.

Este o trecere mediocră prin viață
la fel ca și visul uitat la naftalină.
Retina ce înregistrează imagini trecătoare
este prea obosită să dea o undă verde.
O luptă care se dă între idei bolnave
ce vor să își capete un loc călduț,
te face să te simți un muritor ce pierde.
și tinerețe și idealul pus în ramă,
pentru că zilele sunt toate de pelin,
iar forța de a învinge nu te ia în seamă.