Te caut cum caută omul răcoarea
Când arșița zilei de sus dogorește,
Cu ochii în lacrimi scrutez depărtarea,
Te caut, căci inima mea te dorește.

Te caut pe câmpul cu flori înflorite
Ești cea mai suavă și dulci dintre ele,
Parcă și ochii îmi ies din orbite
Și nu te zăresc nici măcar printre stele.

Te caut în mii de femei ce-ntâlnesc,
În negura nopții și-n raza de soare,
Te caut mereu, însă nu te găsesc,
Iar sufletu-mi plânge și inima doare.

Te caut în lacuri adânci de la munte
Și-n apa cea rece din orice izvor,
S-ajung pan-la tine m-aș face și punte,
Dar nu te găsesc și de tine mi-e dor.

Te caut în mări și oceane albastre
Cum caută cerbul un rău să se-adape,
Să pot împlini toate visele noastre,
Te caut în cer, pe pamânt și în ape.

Kabul 27.11.2006