eu zic, dacă ne-am naște de la capăt,
redând luminii exercițiu căderii
în inocența albă a pieii tuturor,
s-ar da de-a dura singur intraspațiul
spitalelor, orașelor, ogașelor,
în pura căutare a laptelui de mamă,
firesc, va fi și dorul
cărărilor uitate,
dar neînțelegându-ne starea
doi câte doi vom fi cei adormind
pe iarba încă limpede și caldă.