sunt o slugă credincioasă
n-am avut până acum curajul
să scutur copacii de stele
și deși mi-am împărțit cămașa la toți
am rămas înrudit tot cu pietrele

îmi curățam în fiecare duminică picioarele
de amintirea ierbii
și mă credeam veșnic
dar de când am văzut sfinții cum fug din mine
am înțeles că acela care ne-a făcut trupul lumânare
va aprinde curând și chibritul