Pe un pisc acoperit de gheață
stă cocoțată o jalnică ființă umană.
Mai are în ea doar puțină viață
iar pe suflet o imensă rană.
A crezut că viața-i dreaptă,
când de fapt este prea întortocheată.

Șuierul aprins al luptei
A proiectat-o exact ca o măciucă
drept într-o aprigă încleștare
unde viața toată îi este pe ducă.
Înalte și poleitele cărări ale vieții,
i-au adus trupul doar gol,
pentru că era un angrenaj diabolic
comandat de un om întunecat.
Virtutea plecase demult la răsărit
iar ghiulelele necioplite ale adevărului
stagnau, se adunau, adulmecau, se sfătuiau.
Un angrenaj sălbatic unde omul este eliminat.