Te-am invitat in coceanul meu verde de lume, ti-am intins covor aromat de pot-pouri, dar vantul tau le-a spulberat.
Mi s-a facut frig, datorita lacrimilor clocotind reci.
Mi s-a facut frica ca sunt plastilina in mana ta si tu ma utilizezi ca sigiliu de birou.
M-am speriat ca timpul nu va fi indeajuns ca primavara mea sa-si dea intalnire cu tomnaticul din tine.
M-am consolat, halucinand la aripile tale de copil, plutind in lapte si vin.
Am uitat sa clipesc , asteptand tacerea ta reconfortanta in noptile gri.N-am mai vorbit in speranta ca mi-am redus gandurile la tacere.