Povestea unei singure icoane

Povestea unei singure icoane
De ai avea și suflet, s-o asculți,
Ai desluși pe Tatăl Sfintei Taine,
Și Fiul Său - dar amândoi, desculți …

Hristos, în mâna dreaptă, crucea, ține,
Și singuri sunt, pe lumea celor mulți,
Au doar privirea țintă către tine,
Doi Împărați – dar amândoi, desculți…

Nu-i nicăieri a Lor comoară sfântă,
Zadarnic cauți un cent să îl săruți –
Nici Duhul Sfânt deasupra Lor nu cântă –
Sunt oameni, doi – și amândoi, desculți…

Plecând, ne-ntrecem către culmi mundane,
Tot mai puternici, mai bogați, mai culți -
Ei jos rămân, privind de prin icoane,
Plutirea noastră – amândoi, desculți…

16 noiembrie 2007