Femeile sunt zâmbete oglindite-n dimineață,
trupuri de urzică înaltă,
ce poartă la ceas de cununie
rochii albe ca zăpada,
cu flori în păr și stele pe sâni.
Cu degete subțiri și lungi
urcă pe zidul bărbatului;
al acelui bărbat ce știe să le caute adresa
în jurnalul de domnișoare
și înțelege că femeile
sunt cuvinte în șoaptă,
atunci când în privirea lor
bărbatul arde.