Sunetele se rostogolesc în palmele mele
ca niște animale mici și pufoase
ca niște păsări roz, te iubesc, îmi spui
și mi se umplu veșmintele cu miros de vanilie
de parcă m-ar năpădi, amnezice, sărbătorile
fiecare litera e un bob de mazăre cântător
te iubesc, imi spune un bărbat, ia uite ce ușor
mi se rotunjește în jur, aurie, noaptea întreagă
de două ori te iubesc, ca doi hulubi gângurind
câte unul pe fiecare umăr, ce să fac eu acum
am brațele pline cu pene de înger
și nimeni nu m-a învățat cum e să-ți cadă cristalin
cornul lunii în creștet, nimeni, cum e sa te lovești
de un prag zgrunțuros de lumină
cum mă descurc eu cu te iubesc-ul acesta repetat
pipăindu-mi trupul și-n dreapta și-n stânga
și poftindu-mă umed
ca o limba bifurcată de șarpe?