Și ce veste-n trezire
îmi pogoară din creier
aici...
într-un spațiu cu mine
unde mâinile-mi șovăielnice
botezat-au nenăscute vestale
cu pielea ebonică
și coapse-n cenușă
burice-n matrice
cu inel de oțel
tremurând monocrom
într-un spasm infidel.

Vezi oare Tu
vraja iernii din mine
ce-mi stăruie dureros în sânge?