cu eșarfă sau mărgele/
la birou ori pe aleea fără nume
ai rămas tot fata chic din liceu
parcă te văd în banca a patra
rândul de la fereastră
când îți pictai ochii măslinii cu minuni.
puteam să te iubesc
să te îmbrac cu pielea mea într-o noapte de martie
când priveam din vârful dudului
tabloul Lui- “platinate lumi”
puteam să ne iubim
acum simt doar clapele pianului
oftând sub greutatea degetelor rătăcite în melancolii
din spatele oglinzii mă privește un adolescent
demult apus în petalele amorului
încă mai aștept un miracol violet...