așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură pași
la noi în parterul sărac în vorbe

otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei
închis

nu-ți mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând că șoaptele mestecă
nuștiuce înțelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
să nu-ți intre prea mult
în suflet

apoi

chiar îmi place cum te uiți la mine
trebuie doar să te învăț
că nu mai vărs nici
un pahar cu gramatică expirată
până când toate fiicele nu-și sărută
ochii