mai erau de făcut altele
bune de ținut în frâu
de atârnat în dreptul fiecărui om
lângă îmbinarea vertebrei
nu se poate ajunge la adevăr
scheletul atrage mai întâi
înainte de toate

***

nimic din toate acestea nu
m-a purtat mai aproape
de umbrele furișate
mereu mai devreme
să-i pot minți pe urmași
cu o cană de lut pe jumătate goală
sub fereastră

***

când mă înfuriam pe lume
scobeam într-un obuz
după urme de vânt
mă aruncam de pe cal între morți
și vorbeam cu luna
vopsită în auriu
să-i fac pe alții să trăiască

***

jumătate din oameni ascunsă
printre arini mă punea
pe gânduri
ceva se împlinise
femeia de la marginea râului
șoapte sub o foaie de cort
despre o țară de basm
crescută dintr-un lemn de brad

***