Iarta-mă că n-am știut
Să-ți pun pe buze un sărut
Atunci când marea ne scălda
Și ceru-n fulgi ne învelea.

Iarta-mă din nou lumină
Că te-am pierdut în zi senină,
Când ne plimbam prin intuneric
Și totul imi părea feeric.

In fine iartă-mă din nou...
Pe cel de-acum... un vechi tablou,
Că n-am știut să te iubesc
Si-a trebuit să m-amăgesc...

Și iarta-ma în consecinta,
Divin-eterna mea ființă,
Că n-am putut să fiu erou
Și deci ..ramân tot un tablou...
( Rima mai bine bibelou... :} }