Am ajuns la nemurire,
Trait-am precum clipele
Ca un vis într-un chibrit
Epigon al clipelor

Ca Pheonix la viață
Un strop din apa vie
Aș renunță la tot ,la Univers
Ca umbra lunii iar să mă cuprindă

Și vinul să-mi curgă pe pâinea zdrobită
De clipe de flori de viermi și de umbră
Intodeauna pentru o singură data.

De-nfrunt cerberii chiar Soarele
Să te mai ating odată ,suferința mea
De-nfrunt însuși zeul că să trec iar la neant

O clipă pe pământ ,
Suferi cât o veșnicie
Poți să o visezi dar nu o poți atinge
Ieși afară și privește-o .