părul tău pare împletit de o rândunică stângace,
pare un cuib de corzi de violoncel, încurcate
până la Dumnezeu.
altfel nu-mi explic de ce-ți cântă părul.
ai migrene și te miști parazitat,
din capul tău mă nasc Atenă.
la noapte nu te las să dormi.
talia ta, violoncel, se-ancorează hotărât
între genunchii mei și mă lasă să
cânt la coastele tale, note osoase sparg dormitorul
și pe Dumnezeu.
în ritm de miocard baletăm blegi în beznă,
de falsete cântări ne-am iertat.