regula nu putea fi rostită
de nici unul dintre noi
nimeni nu își amintea
cum s-a ajuns aici
trăiam în 12 grupuri
conduse de “cei mai bătrâni”
care ne spuneau
cum înainte au fost 13
dar ăia s-ar fi spânzurat
de “Cercis siliquastrum”
un fel de copac
pomenit în scrierile care ne-au fost date
de liderul nostru
un tip numit Matias

piatra din capul unghiului
despre care știam destul de puțin
devenise punctul zero
al existenței tuturor
iar singurii oameni
care aveau drepturi nelimitate
de comunicare,
nu zâmbeau niciodată,
umblau desculți ,
cu niște îmbrăcăminți largi, negre
având tatuat pe mâna dreaptă
“diakonos”

după canoane, verdictul
s-a auzit în vechiul templu
“sunteți liberi
Pământul e al vostru”
cuvintele astea, erau repetate obsedant
de fiecare dintre noi
apoi se făcuse o liniște apăsătoare
încât auzeam cum
ne cresc aripile
din nou