Sângele altuia
“iată, acesta este sângele meu…”

Să facem schimb de vene, între noi,
Sângele fratelui de vene, să ne doară –
Să facem schimb de nervi, întâia oară,
Prunci de bani gata, cu copii de ploi –

Și să slujim această liturghie,
Sub cerul plin de sfinți luminători,
Să ne-mpărțim aceeași veșnicie
În care tot visăm, chiar dacă mori –

Mă vei ruga să ne certăm, odată,
Și îți voi spune: “Bine, spune-mi cum!”
“Vezi piatra asta? Ea a mea! Te ceartă
Că-i a ta, toată, fratele meu bun !”

Și eu voi spune: “Bine, e-a ta, frate!”
Și tu vei spune: “Bine, e a ta!”
Și nu ne vom certa, nici după moarte,
Doar sângele din vene – vom schimba –

Și cine știe-atunci, prin noi, ce viață,
Și-a cui, aproape foarte, ne va fi,
Ca astăzi, având suflete de gheață,
Sângele altui om, ne va-ncălzi…

29 ianuarie 2008