Văzul tău cel tulbur
te duce-n nicăieri.
Tristețea însetată,
se adapă în amurg
din ochii tăi siniștrii,
care într-una plâng.

încerci să fugi de tine,
s-ascunzi durerea ta.
îti plângi durerea...urli,
Căci e născuta-n tine
și în tine va înceta!

Numai căta scăpare,
ce rost să te ascunzi?!
când vrei să scapi de ură ,
în ură te afunzi...