Un înger se întoarce de la muncă
cu mâinile murdare de vopsea albastră
își șterge sudoarea de pe frunte
și se așează pe piatra cunoașterii
în sfârșit își terminase sarcina ...
și până la urmă nu a fost așa greu să picteze lumea ...
însă ceva nu e în ordine
copacii sunt galbeni
florile sunt negre
apa e roșie
soarele cenușiu
și cerul alb
lumea e altfel
de ce ?
privește în jur și își dă seama
că omul a dispărut ,
a devenit invizibil ,
a dispărut o dată cu culorile lumii
îngerul e trist...
apa nu -și mai recunoaște pământul
soarele nu -și mai recunoaște cerul ...