nu mai știu cum veni vorba de reîncarnare
cu alexandru în drum spre casă
el are șase ani și crede în reîncarnarea sufletelor
l-am întrebat dacă ar vrea după ce nu mai sunt
(subiectele acestea le deschide el)
să renasc în familia lui
drept fiul lui de data asta
el să-mi fie tată și eu copilul
mi-a spus că nu ar vrea să știe dinainte
cum va fi viitorul
mi-a propus însă altceva
el într-o viață viitoare va fi tigru
și dacă nu mi-ar conveni să fiu fratele lui
ar fi foarte distractiv
ok i-am zis o să fim amândoi miște tigri puternici
nimeni nu ne va învinge
am râs și până acasă am călcat mai apăsat
prin nările noastre ieșea aburul alb
cu forță ca din piepturi puternice de tigri

...............


undeva o caravană pe o limbă verde de pământ
într-o parte râul dincolo de râu drumul
dincolo de drum pădurea dincolo de pădure sufletul meu
mă hârjonesc cu un pui de lup soarele alb
apare mama cu două burdufe pe umăr alerg la ea
e atât de tânără încât nu o recunosc
numai zâmbetul ei mă liniștește
scoate capacul unui burduf năvălește pe chipul meu
o cascadă de apă rece beau și sar în sus de bucurie
în timp ce mama mă adapă ca pe un mânz
cu o mână îmi spală fața
îi ling mâna ca un animal recunoscător
apa vine rece cristalină se revarsă peste mine
ca o ploaie de diamante
mama se depărteaza eu rămân pe loc privind-o
aștept răsucirea își întoarce privirea și râde
în părul ei bănuții ard ca niște sori
puiul de lup mă trage de cămașă

..............

eram de vârsta lui alexandru
și nu-mi mai amintesc dacă pe atunci
mă gândeam la nemurire
sau dacă
îmi puneam tot soiul de probleme existențiale
eram doar
un mic animal fericit