Pe un colț de foaie, mică,
Îți apare… o furnică!
Rătăcită și stingheră,
Pe câmpia ca de nea,
Pare-un strop din călimară
Ce să scrie-ar încerca.

Este triiistă furnicuța!
N-a găsit nimic în cale
Și nu poate, sărăcuța,
Fără-o boabă în spinare,
Să se-ntoarcă la surate.
Ar fi mare, mare jale!

Că la mușuroi, se știe,
Din senin s-a abătut,
Un potop de apă, multă,
Și cămările-a umplut!
Tot ce-au strâns întreaga vară,
Dintr-o dată-a dispărut!

Iar acum s-a rătăcit
Pe o foaie de hârtie!
Și se teme, că nu știe
Dacă cel care-o privește,
Este bun să o ajute,
Sau e rău și-o oropsește.

De-i cumva pe foaia ta,
Copil drag, să fii cu minte!
O fărâmă de-i vei da,
Sigur te va ține minte!
Pentru tine-i un nimic,
Pentru ea…înseamnă viață!
Fii dar bun și generos
Și îndrum-o către casă!