Motto: Și-atunci când din viața lui, timpul ,va da un suflu omenirii,vom știi că infinitul s-a hranit din noi.”


Uneori...
aștept la geam toamna sa-mi bată „vis”
...și...
prin potecile
umbrite de cuvânt
să
se strecoare lângă mine-n viață,
timpul,
și-atunci
să ne schimbăm și haina ,
și sufetul...și chipul...

Când sunt timp
sufletul mi se îmbracă-n noapte
și ca un strigăt
se creionează,
în melancolie...


Nisipul din clepsidră
e pe sfârșite,
și...
când voi deveni din nou timp
voi ști
că infinitul
s-a hrănit din trupul meu...