Adorm cu tăieturile mâinilor
învelite în cerneluri.
Lovindu-mă ușor de un negru
al ochilor,
căldura cerșește pielii
amuțite de praf
somnul ce fascinează
prin rimă.

Cui să-i dau de trăit?

Aș vrea ca lămpile să se stingă
prin grai,
sarea să se topească pe foc
și lumina să se privească
în umbră.

Mintea o simt închisă
în fantasme
o simt râzând de durere și,
da,
sunt într-un loc în care
visul doare.