Geneză

Se iubesc vocalele,
se iubesc cu voluptate,
își deschid alveolele la margini de boltă,
pe vârfuri de buze își jură credință,
sar înspumate, în valuri,
și ne inundă bărbia și tâmplele,
izvoare nesfârșite de liniști.


Se iubesc consoanele,
se iubesc cu patimă,
țâșnesc printre dinți, din adânc de palate,
și freamătă din aripi, păsări de pradă,
pe cerul gurii, hăituit.


Se iubesc silabele,
se iubesc cu furie fecundă
și nasc fericite de atâta har
cuvintele noastre de toate zilele,
pruncii frumoși care ne cresc în suflet
și ne duc mai departe sămânța.