Căldura palmei a topit stejarul
Catedrei unde le dădeai povețe.
Din bănci cernite s-a prelins tristețe
Și-n geamul clasei a tăcut canarul.

Nu îmi mai dau pereții-nalți binețe.
A-ncremenit în cuie calendarul.
Prin fagul gros ce-adăpostea cuibarul
Se zbat căințe și uitări răzlețe.

De ce mă arde amintirea clipei
Când te-am văzut cu-atâta trudă-n trup ?
S-a-nfipt în glod neliniștea aripei

Ucisă-n zbor, când spaimele irup.
Rămân s-alung nălucile risipei,
Nădejdi de zeu în hăituiri de lup.


29 august 2007