omuleții de plastic sunt acolo.
trecând printre tobele lor bubuitoare
uneori mă înseninez
cu ochiul hipermetrop
pun reflectorul pe mine
fac duș cu lumină portocalie
până dispar.
cânt
cu cuvinte
care îmi țin mintea ocupată
inima încleștată
pe viața asta


cândva
nu-mi voi mai aminti nimic despre mine
tot ce am
fost
a și trecut
înseninare.
dar omuleții de plastic sunt tot acolo