în realitate, literatura română actuală este
un mecanism primitiv
de inventare a libertății prin coșmar
un atelier de mimat orgasme cu filosofie de gang
un impuls de a dărâma zidul ce desparte atâtea grădini mici
cocoțate pe câte un sfârc,
un cort cu ajutoare literare dispneice
un palid reproș adus bunului simț
un crez artistic eviscerat
un miriapod de litere incapabile de a cristaliza
un magazin cu rateuri estetice prețioase
un maț plin cu depresii și melancolie de operetă
un institut de evitat sinuciderea (ce păcat!)
un cocoloș de muci căzut în mămăligă
un testament rătăcit în rețeaua de bastarzi analfabeți
un poloboc cu oțet și drossophilla
un miros de liliac ofilit
un torrent cu produse pentru înfrumusețarea minții
un praf de bicarbonat pentru ulcer duodenal operat
un zgomot surd și indicibil probabil scremut
un avânt urmat de o râgâială
un șanț îngust care atrage viiturile ca un vortex titirez
un șuvoi de lacrimi diabetoide la bâlci (cu vata de zahăr pe băț)
un trend pentru inadaptabilii incurabili, deci un erzaț de anxiolitice,
un vrej de fasole albă ce răsare din rețeaua de canalizare înfundată
un gust de mici cu bere și ratare balcanică
o ieșire prin efracție din evul mediu continuu.
toate aceste lucruri evident tâmpite mi le-a scris pe un e-mail delirant
colegul din uniune cu care împart o pagină de dicționar în istoria literaturii române,
bucuroasă o voi închiria oricărui amator de chilipiruri
contra asigurarea fermă că nu mă va mai deranja din coșmarul cotidian
al scrisului în limba română pentru analfabeți și snobi