Ca un fulg de lumină s-a izbit de retină
Imagine venită din fluviul penitenței
Cu pletele întinse spre sclipiri triste, adoarme.
In gerul neclintit, sculpturi de aburi risipite
O privesc suspendat de capătul amurgului, la marginea lizibilului
O mângâi pe obraz,
Valuri de timp tulbură nisipul clepsidric
Respirația sa liniștită colonizează înghețul
Despletind raze arămii din străfunduri vii
Mai am puțin și-am să adorm și eu in adânci strigăte,
fantasme, valuri , pictează raiul
Voi pășii pe litere, din cuburi de cuvinte creez tectonice leagăne
Din care ne vom trezii curând…
Adorm într-o oboseală ce e aidoma
Albastrului neânțeles al cerului
Adorm lângă tine-eu timonă,
Tu fregată ce poartă spre soare
Dragostea ivită să ne-ndure