Rămâne-n minte cerul, coperișul
Cu negrul lui carton boit cu smoală.
M-am ridicat la câțiva pași de școală
Și mai departe se-ntindea hățișul.

Aici a fost să mă afund în boală,
Când pe deasupra-n toamne învelișul,
Mâncat de vremi, descoperea frunzișul
Zvârlit din pomi răpuși de o rafală.

Dar casa mea cea șubredă-ntr-o vreme
Și azi o văd cu stele în mortar
Și grinzi de foc, la joacă să mă cheme

Cu iuți vardiști gonind un laș tâlhar.
Prin ani grădina, înviind devreme,
Adună-n trup înmiresmat nectar.


17 decembrie 2007