În noaptea dintre ani
mi-am luat bilet către Ultima Haltă;
acolo o să zac pe nisipul de vise
ce mărginește Marea Moartă.

O să stau întins pe spate
și-o să mănânc pastile.
O să le înghit cu vodcă și cu sânge
și-o să-mi scriu testamentul pe câmpuri sterile.

Apoi o să mă gândesc puțin la noi
și la cât îmi doream să se facă Primăvară…
Hai noroc! Pentru tine îmi aleg încă o pastilă.
Pe cea mai amară.

Sunt copilul-grenadă-fără-un-cui
și groparul finalurilor fericite.
Mă simt bine la mine în Iad
printre flacoane și sticle golite…