-Foarte rar scrie o carte poștală
și o lasă pe masă
cu un zâmbet nerușinat de plăcut.
Singur iar nu voi putea bănui
pielița roșie ce desparte viața de femie
de cea de bărbat.
Iar voi răsfoi zodiacul tău tăcut voi plânge
puțin la o poartă de neagră
cu cheie de lemn.
Nu-mi va fi teamă (sălbăticia din
text e poem pentru mine) vreau să
spun: plânsul orbilor închipuie lumea
dar numai cenușa ta le știe pe toate.
Poate va veni o apă mare cu pești cu
rățoi și flașnete poate numai o zi
cerul va mărșălui printr-o carte.
Voi fi un vânător trist prin celulele vii
și la masa aceea mă voi așeza obosit
voi citi. Voi înțelege numai ce merit.
Din ferestrele roșii conturul unei femei
va mușca liniștit.