ai zis să fiu cuminte și ai adormit, tu știi senzația de părăsire, mâinile se duc spre picioare, vertebrele sunt pungi cu explozibil, buricul e o gaură în care dispar plăcerile obosite și dacă te ling, dacă te ling în timp ce dormi și tu mă lingi după ce te trezești, ai ochii plini de curaj, ai putea trăi desprinsă de pereții penibili ai corpului, de liniștea ce devine brusc un bol de apă în care-ți curăți gingiile și limba, smalțul dinților se ia pe deget, îl pui în colțul gurii și-l uiți acolo ca atunci când mănânci crema de mâini

suntem cu totul altfel în gând, eliberați de mișcări și de sânge. ar fi bine dacă nu s-ar trezi teama, păianjenul din colț, am mai putea mișca o vreme în jur măcar brațele până se face dimineață apoi cerul senin scade, cumințenia acestor fleacuri e o pernă de ace, o batistă cu trei colțuri pentru schizoizi, vorbești în somn, e amuzant și somnul meu trece, e un zâmbet grăbit să nu vezi ridurile și cearcănele

marta s-a trezit la aceeași oră, a mâncat în fugă, dimineața vorbește imediat, o poți întreba orice, e la fel de sinceră cum ai vrea să fii tu și cu ochii mei face ce vrea, îmi spune că are ochii mei. îmi va fi dor de ea imediat ce somnul mă va lăsa în fața televizorului aprins, îmi va fi dor de tot ce veți face voi atât de departe una de alta. nu pot să veghez tot timpul