și mă întrebai din ce mi-am compus primul vers
nisipuri doar nisipuri
pământ sterp și buruieni
e singurul meu decor

primele contururi prin dimineața corăbierilor

în port nu se mai disting umbre
stau la cafea țigănci
îmi cerșesc mereu aceeași fericire
să îmi ghicească norocul

eu nu am noroc dragul meu te iubesc fără întrebări
fără stuful de la capătul insulei
fără adăpost pentru zilele mele ploioase

nu îmi cere să renunț la cuvinte
amorțesc în mine numele tău poezia
secunda
rămân ca o ancoră pe ultimul țărm tu

târziul devine timpuriu când știi să parcurgi
în sens invers spirala