Ne-am ascuns trupurile cuminți
în așternuturi
stăteam ca două linguri de argint
puse perpendicular într-un sertar.


Solitari
uitaserăm de mărunțișurile cotidiene
de restanțele la intreținere
de țipetele disperate ale șefului
uitaserăm
chiar să respirăm
ne rânduiam
eu expiram din plămânul tău
tu respirai dintr-al meu
sângele devenise o pastă vâscoasă
și incandescentă
gata să erupă prin ventricole.



Inimile s-au aliniat
pe o orbită imaginară
unde pulsează unitar
ca și cum toți oamenii acestei lumi
și-ar fi potrivit ceasurile
la aceeași oră
în același minut și secundă
acest ritm sacadat de tic-tacuri
sfidând decandența timpului
și-un pic din teoria bing-bangului.


Mâinile îmi intraseră demult
în coloana ta vertebrală
gravitația ei mă atrăgea
în interiorul pântecului tău cocon
când vor cânta cocoșii
dimineața
tu să mă naști
în roua rece a ierbii...