Gândurile năclăite asudate de soare
Se leapădă leneș în picuri pe frunte
Coboară până sub sprâncene
Pe sub nări pe colțurile gurii
Se lipesc sub arcul bărbiei
Și aici stau cu brațele goale încrucișate
Ieșind de sub ochii căscați a nimic
A întuneric a zloată a frig