stau la fereastră
trag de lume
trag încet
să nu se strice
îndoi genunchii
să nu mă doară
în liniștea asta nu se întâmplă nimic rău
și toate astea într-o vreme când se întunecă
și tu ești plecată în mine

nu te gândești niciodată din ce parte aș putea muri
trebuie doar să plouă
cumva știu ca te-ai uita
blocuri înalte cărări de oameni
mâinile mele peste mâinile tale
într-o zi o să mă găsească locul
în care să rămân

și tu
și benzinăria aia ciudată în care se alimentează mașini de epocă