Poftim la masă! Strigătul se-nalță
Spre Dumnezeu, căzând spre pacient
Stimatul, cum se cade, asistent
La Farmacie ghetele-și încalță.

Le scutură alene de ciment
În simfonia palmelor pe clanță
Eu trag pe mine, din cuier, o zdreanță
Deși stomacul meu e abstinent.

M-aștern cu tava-n braț la rând
Precum era când domnea Ceașcă
Dar de mâncat n-am nici un gând.

Mă uit pe geam, afară-i fleașcă
Și-un câine umblă tremurând
Strănut un pic și beau din ceașcă.