nor de iarbă presărată
zvon de menuet
o femeie clar roșcată
mă iubește-ncet

sorb ciorchini întregi de rouă
trupu-i desfăcut
pielea ei o piele nouă
ca la început

izbăvirea-n fruct se coace
ca un ochi sticlos
ei îi place se preface
eu visez frumos

luna încă nu apune
plouă liniștit
caut o umbrelă veche
sînt cam plictisit...