|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 3370
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-20 | [Este texto deve ser lido em romana] |
Nu e o întâmplare- am căzut din marea verde,
am supt din sânul plin al nisipului care o înconjoară ca o moașă în întâia lună. Nu vădesc liniștea; craii micuți dezlegați de misiunile lor cu săbii și armuri, fetițele palide, dovleceii-naripați, turnul, totul, chiar totul - nimic nou înafara faptului că umbrele astea-s crescute pe seara neoanelor alungite - pajii noi sunt aromele fructate, kerosenul vărsat în motor, piciorul pus pe pedala timpului. Joia vine din elipsa cerului; sateliții sunt doar puncte fixe, cuburi de lemn pătrunse de iarnă. Plângem roși de omăt- în căldura celuilat zac coifuri de hârtie, fotografii topite de praf, mâini legănate în aer. Nu e doar o întâmplare, să fim amintirea, să întărim aburii ei în locul bătăilor acide din noi; nu de aia m-am supt ca o frunză desprinsă din carte, în locul aromei verzi să fiu doar un bob strălucitor de fibră uscată- un chip închis în piatra asta cafenie. Joia vine din elipsa cerului: am căzut o dată, m-am frânt, am tras capătul mării peste mine; podul de gheață crescut ca o lamă în solzii ei alunecoși, gustul sărat al undiței, clopotul meduzelor- șiragul; căldura ei de platină sau pielea moale și întinsă- timpul vine din pumnul strâns al uitării.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade