Cu ochii de sticlă, cu ochii pustii,
În deșertul albastru al cerului sec
Te pierzi în bolți rotund-aurii.

Þi-e frig, ți-e dor și ți-e teamă
Că iară o stea o s-alunece oarbă
Să-ți spintece pielea moale și albă.

Aripa lui zace rece și frântă,
Sânge, semne de unghii și trântă
Cu noaptea cea crud-a iubirii lui.

Vin zorile iar
Și umbrele tale trecute dispar.