Am văzut o voce-ntr-un copac.
Eram surd de vreme.

Devreme era Târziul meu în colac.
De geme Târziul meu, nu mă-mbrac.

E târziu, aproape devreme
Și-mi las Târziul in cizme.

E lesne de cald
Și greu de frig
Căzând încă o fâșie
De care nu mă ating.