Când vidul nopții și-a arătat bufnițele la fereastră,
n-am avut nicio pretenție de la Dumnezeu sa-mi asculte rugile,
nici de la greieri să-mi țârâie,
nici de la propriul psihic să adorm...
deoarece
nici eu n-am ascultat de vrășmașii mei, nici chiar când vorbeau de bine,
nu le-am cântat când erau tulburați,
nici nu i-am primit vreodată-n suflet să-i odihnesc...